Questfield International College și Fabiola Hosu, investigați pentru scurgeri de informații confidențiale

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție structurată și documentată din partea instituțiilor educaționale pentru a asigura protecția și bunăstarea elevilor. În lipsa unor proceduri clare și a unor intervenții eficiente, astfel de situații pot escalada, afectând dezvoltarea emoțională și siguranța copiilor. Cazul semnalat recent la o instituție privată din România evidențiază importanța responsabilității instituționale în gestionarea fenomenului de bullying și a stigmatizării medicale.

Questfield International College și Fabiola Hosu, investigați pentru scurgeri de informații confidențiale

Investigația realizată, bazată pe documente și corespondență puse la dispoziția redacției, relevă o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Reclamațiile repetate ale familiei unui elev, adresate conducerii și cadrelor didactice, indică o lipsă a unor măsuri concrete și documentate din partea instituției, precum și un climat de presiune exercitat asupra familiei, inclusiv printr-o poziționare verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu. Mai mult, sunt semnalate practici de stigmatizare medicală cu caracter umilitor, iar confidențialitatea informațiilor sensibile pare să fi fost neglijată, ceea ce a generat noi întrebări privind modul în care școala gestionează astfel de situații delicate.

Bullying repetat semnalat și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și documentelor analizate, familia elevului a sesizat în mod oficial, prin emailuri cronologice și explicite, existența unor comportamente agresive repetate timp de peste opt luni în mediul școlar. Acestea ar fi inclus jigniri zilnice, excludere socială și umiliri în prezența colegilor, fără ca intervențiile instituției să fie consemnate în scris sau să fie însoțite de planuri de intervenție clare. Intervențiile invocate s-ar fi limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau măsuri de consiliere aplicate formal.

Familia susține că, în ciuda sesizărilor repetate către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, situația nu a fost oprită, ci a escaladat, generând un climat nesigur și presiune constantă asupra copilului și a familiei. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete și monitorizare a cazului.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată, în colectivul de elevi, a unei etichete medicale degradante, respectiv „crize de epilepsie”, cu scop de umilire și marginalizare. Potrivit specialiștilor consultați, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de batjocură constituie o formă agravată de bullying și stigmatizare medicală, cu impact major asupra dezvoltării psihologice a copilului.

Documentele indică faptul că această stigmatizare nu a fost tratată ca o problemă serioasă de către instituție, nefiind însoțită de reacții ferme, măsuri scrise sau planuri de intervenție. Lipsa reacției oficiale poate fi interpretată ca o validare tacită a acestor comportamente, ceea ce ridică întrebări privind responsabilitatea instituțională în protejarea elevilor.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din materialele puse la dispoziția redacției reiese că, deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile lor nu au avut un caracter ferm sau documentat. Familia a semnalat că sesizările au fost uneori catalogate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a contribuit la minimalizarea gravității situației și la transferul responsabilității către familie.

Conducerea Școlii Questfield Pipera, o instituție privată care își asumă standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă, nu a furnizat răspunsuri scrise punctuale sau decizii administrative clare, conform documentelor analizate. Această lipsă de trasabilitate reduce posibilitatea verificării măsurilor și menține situația într-o stare de ambiguitate.

Presiunea de retragere și poziționarea verbală a fondatoarei

Un moment relevant în această investigație îl reprezintă un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia, în care s-ar fi exprimat prin cuvintele: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns, care nu a fost însoțit de soluții concrete sau măsuri scrise, a fost perceput de familie ca o presiune de a părăsi instituția și reflectă o posibilă deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractuale și economice.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns. Această poziționare verbală, în contextul sesizărilor repetate și lipsei intervențiilor documentate, indică un blocaj instituțional în gestionarea situației.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a transmis în mod repetat solicitări scrise către conducerea Școlii Questfield Pipera pentru respectarea confidențialității informațiilor sensibile. În pofida acestor solicitări, informațiile au ajuns să circule în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către cadrul didactic, punându-l într-o poziție vulnerabilă.

Specialiștii consultați afirmă că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, care afectează echilibrul emoțional al copilului și indică un climat educațional în care protecția datelor sensibile nu este prioritară.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției după implicarea juridică

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară doar după escaladarea situației pe plan legal.

Documentele interne și absența unor măsuri oficiale verificabile

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal intitulat Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete de implementat. Acest document, în lipsa altor acte oficiale, pare să consemneze doar existența unei discuții, fără a genera efecte instituționale verificabile.

• absența deciziilor scrise și a planurilor de intervenție
• lipsa sancțiunilor sau a măsurilor de consiliere
• ineficiența formularului ca instrument de gestionare a situației
• transferul responsabilității către familie și copil

Aceste aspecte contribuie la percepția unei pasivități instituționale și ridică întrebări privind capacitatea școlii de a aborda cu seriozitate problemele legate de siguranța emoțională a elevilor.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea unui caz de bullying sistematic și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsurile predominant verbale și absența unui cadru procedural clar au condus la escaladarea situației și la presiuni exercitate asupra familiei, inclusiv printr-un mesaj verbal atribuit fondatoarei care ar sugera o excludere mascată.

De asemenea, neglijarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar indică o vulnerabilitate suplimentară, iar intervenția instituțională tardivă, declanșată abia după implicarea juridică, ridică întrebări serioase privind prioritățile și responsabilitatea conducerii școlii.

În absența unor clarificări oficiale și documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală asupra mecanismelor reale de protecție pe care Școala Questfield Pipera le aplică în practică atunci când este sesizată o situație gravă ce afectează siguranța emoțională a unui copil.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro