Bullying în școli: Înțelegere clară și acțiune pas cu pas pentru elevi, părinți și cadre didactice

Fenomenul bullying-ului în școli reprezintă o provocare serioasă pentru siguranța și bunăstarea elevilor. Deși uneori este perceput ca „tachinare normală” sau un conflict trecător, bullying-ul este o formă de violență psihologică ce necesită o abordare structurată, bazată pe prevenție, intervenție timpurie și colaborare între toți actorii implicați: elevi, părinți, profesori și conducere școlară.

Bullying în școli: definiții, impact și soluții practice pentru o comunitate educațională sănătoasă

Acest articol oferă o perspectivă clară asupra bullying-ului în școli, explicând diferența dintre bullying, conflict și tachinare, descriind formele diverse în care se manifestă, semnele care indică implicarea unui copil fie ca victimă, agresor sau martor pasiv, precum și pașii concreți pe care îi pot urma elevii, părinții și cadrele didactice. De asemenea, vom aborda importanța raportării corecte, documentării, prevenției și intervenției în contextul legislativ românesc actual.

Ce este bullying-ul și cum îl diferențiem de alte forme de interacțiune

Bullying-ul este definit prin trei criterii fundamentale: intenția de a provoca rău, repetitivitatea comportamentului și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Aceste elemente îl diferențiază de un simplu conflict punctual sau de tachinare reciprocă, care pot apărea în relațiile dintre copii fără să aibă efecte pe termen lung.

În România, bullying-ul este recunoscut oficial ca formă de violență psihologică în școli, conform modificărilor legislative recente și normelor metodologice aprobate, care impun unităților de învățământ obligația de a preveni și interveni eficient.

Este important să subliniem că tachinarea poate fi neintenționată și se oprește atunci când persoana vizată exprimă disconfort, pe când bullying-ul persistă în ciuda semnalelor de suferință ale victimei. În mediul online, un singur incident, precum distribuirea neautorizată a unei imagini, poate avea efecte repetate prin redistribuire, amplificând agresiunea.

Manifestările bullying-ului în viața reală și mediul digital

Bullying-ul se poate manifesta prin diverse forme, adesea combinate:

Bullying verbal: porecle degradante, ironii legate de aspect, familie, abilități sau performanțe școlare, care devin un mecanism de control și intimidare.
Bullying relațional (social): excluderea organizată din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolarea la pauze sau în afara orelor de curs, care afectează sentimentul de apartenență.
Bullying fizic: îmbrânceli, piedici, distrugerea obiectelor personale sau agresiuni în spații necontrolate, care pot fi ascunse din frica de represalii.
Bullying psihologic: intimidare, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică sau forțarea de comportamente degradante, adesea susținute de dinamici de grup.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, amenințări online, conturi false, excludere din comunități virtuale, distribuirea neautorizată de conținut, cu efecte persistente și invazive.
Bullying pe criterii de diferențiere: pe baza aspectului fizic, dizabilității, etniei sau statutului social, care implică riscul discriminării normalizate.

Conștientizarea acestor forme este esențială pentru identificarea și abordarea corectă a situațiilor de bullying în școli.

Semnele care indică implicarea unui copil în bullying – victimă, agresor sau martor

Mulți copii nu comunică direct când sunt victime ale bullying-ului din rușine sau frică. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la schimbările emoționale, comportamentale, școlare și somatice:

Emoțional: anxietate înaintea școlii, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență.
Comportamental: evitarea școlii sau a anumitor locuri, izolarea socială, retragerea din activități.
Școlar: scăderea performanțelor, absențe, lipsa concentrării, reticență în a participa.
Somatic: dureri de cap sau stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.

În cazul agresorilor, semnele pot include nevoia de dominare, dispreț față de ceilalți, justificări superficiale ale comportamentului, precum și implicarea martorilor pasivi sau chiar încurajatori. Martorii pasivi, deși nu agresează, pot perpetua bullying-ul prin tăcere sau neimplicare, dar pot fi educați să intervină în mod sigur și responsabil.

Importanța intervenției timpurii: efecte asupra bunăstării și mediului educațional

Bullying-ul acționează ca o formă de stres cronic, afectând nu doar episodic, ci și prin anticiparea perpetuării agresiunii. Impactul asupra victimei include anxietate, scăderea stimei de sine, dificultăți de relaționare și performanță școlară redusă. Pentru agresori, lipsa consecințelor poate consolida un stil relațional disfuncțional, cu potențial de escaladare a comportamentelor negative. Martorii, la rândul lor, resimt un climat de frică și neîncredere, care afectează întreaga comunitate școlară.

Pași practici pentru gestionarea bullying-ului: rolul elevilor, părinților și cadrelor didactice

Intervenția eficientă depinde de implicarea coordonată a tuturor părților:

Elevii: evitarea izolării, petrecerea timpului în zone supravegheate, însoțirea de colegi de încredere, documentarea discretă a incidentelor cu detalii despre data, locul și martori.
Părinții: abordarea calmă și suportivă, colectarea informațiilor concrete, păstrarea dovezilor digitale în cazul cyberbullying-ului, comunicarea scrisă cu școala pentru claritate și solicitarea unui plan de intervenție.
Profesorii și diriginții: evitarea minimalizării situațiilor, protejarea imediată a victimei, discuții separate cu agresorii și martorii, stabilirea consecințelor educative și monitorizarea evoluției cazului.
Conducerea școlii: asigurarea unor proceduri funcționale și transparente, comunicarea clară cu părinții și elevii, promovarea unui climat sigur și sprijinirea raportării anonime pentru reducerea subraportării.
Martorii: adoptarea unor comportamente active și sigure, sprijinirea victimelor, evitarea distribuției conținutului umilitor și raportarea situațiilor către adulți responsabili.

Păstrarea dovezilor este esențială mai ales în mediul online: capturi de ecran, linkuri, nume de conturi și cronologie a incidentelor ajută la clarificarea situației și la intervenția corectă.

Pentru o informare completă și detaliată despre acțiunile concrete în cazurile de bullying, este recomandată consultarea resurselor specializate, precum articolul detaliat despre bullying în școli și măsurile de prevenție și intervenție.

Raportarea și cadrul legislativ românesc privind bullying-ul în mediul școlar

În România, legislația educațională actuală și normele metodologice stabilesc obligații clare pentru unitățile de învățământ în prevenirea și combaterea violenței psihologice, inclusiv bullying-ul. Școlile trebuie să gestioneze situațiile semnalate prin sesizări către diriginți, consilieri școlari și conducere, documentarea faptelor și aplicarea de măsuri adecvate, cu monitorizare ulterioară.

Un instrument recent util este mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență, aprobat prin ordin guvernamental, care sprijină raportarea în condiții de siguranță, reducând teama de represalii în rândul elevilor.

În situațiile în care răspunsul școlii este insuficient, părinții pot escalada problema către inspectoratul școlar, păstrând o comunicare documentată și concentrată pe fapte concrete.

Informații suplimentare despre protecția și prevenirea violenței în școli pot fi accesate prin platformele instituțiilor specializate în domeniu, cum ar fi resursele privind prevenirea violenței în mediul școlar.

Prevenția bullying-ului: construirea unui climat sigur în școală și familie

Prevenția nu se rezumă la campanii ocazionale sau afișe, ci presupune implementarea unor reguli clare, educație socio-emoțională și crearea unui mediu în care raportarea este încurajată și sigură. Profesorii trebuie să intervină prompt pentru a opri umilirea, iar elevii să înțeleagă limitele acceptabile ale comportamentului.

În mediul online, alfabetizarea digitală este vitală pentru a înțelege efectele redistribuirii de conținut, presiunea de grup și metodele de protejare a datelor personale, prevenind astfel cyberbullying-ul.

Un mecanism de semnalare anonimă funcțional contribuie la identificarea timpurie a situațiilor de risc și la limitarea extinderii fenomenului în comunitățile școlare.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi agresiune, dar criteriul esențial este dacă există dezechilibru de putere și repetitivitate sau probabilitatea mare de repetare. În mediul online, un singur act poate genera agresiune repetată prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul spune „nu spune nimănui”?
Este important să luați în serios frica copilului și să îi comunicați că siguranța sa este prioritară. Se recomandă o intervenție calmă, împreună cu copilul, pentru a limita expunerea inutilă și a acționa responsabil.
Care sunt cele mai utile dovezi în cazurile de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, numele conturilor implicate și o cronologie minimă a evenimentelor sunt esențiale pentru clarificare și intervenție adecvată.
Are sens să raportez dacă agresorul este popular?
Da, statutul social al agresorului poate perpetua bullying-ul. Raportarea detaliată și documentată ajută la reducerea interpretărilor și la aplicarea măsurilor corecte.
Există raportare anonimă în școlile din România?
Da, prin Ordinul 4.200/2025 a fost aprobat mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență în unitățile de învățământ preuniversitar.

Bullying-ul în școli nu este o problemă minoră sau un simplu joc de copii, ci o realitate care afectează profund siguranța și dezvoltarea elevilor. Încurajăm elevii, părinții și cadrele didactice să acționeze rapid și responsabil, să comunice deschis și să utilizeze procedurile instituționale existente pentru a proteja fiecare copil. Este esențial să construim împreună o cultură a respectului și siguranței în mediul educațional, pentru ca fiecare elev să se simtă valorificat și protejat.